Share
rotate background

Are voie angajatorul sa se uite pe internet cand hotaraste?

Nu e nici un secret ca imi trec multe CV-uri prin mana. Unele mai interesante, altele absolut plate, chiar si unele din care nu poti sa retii nimic decat numele de familie, ca in rest e un talmes-balmes teribil. Acum asta nu e nimic, te poti ajuta intotdeauna cu informatii complementare.

Structura deciziei in cazul unei angajari nu e neaparat ca la stat: ai dat examenul, ai stiut cele 35 de subiecte, esti bun si gata. De asta un prieten de al meu imi explica diferenta intre a lucra la o companie privata si a avea ca angajator statul: primii merg la munca, cei din urma merg la servici. In fine, despre organizarea statului in slujba cetateanului am mai scris, subiectul de azi este daca e in regula ca angajatorul sa arunce un ochi pe profilul de LinkedIn, de Facebook, twitter, pinterest, pe blogul tau sau sa faca un search pe google/bing/yahoo sa iti verifice identitatea digitala.

Unii spun ca asta e o violarea a spatiului privat. Ca sunt informatii care nu il privesc pe angajator, ca ceea ce scrie in CV si ce spun la interviu este tot ce trebuie sa stie pentru a isi baza decizia. Ce sa zic, o fi chiar asa? Nu e un pic schizofrenica abordarea? Or fi mai multe personalitati, unele la serviciu, alta acasa si cu prietenii?

Sa le luam pe rand… De obicei (nu pot sa bag mana in foc pentru nimeni), informatiile sunt publice. Nu iti trebuie nici un cont de admin, nici o putere de super-erou pentru a citi profilul respectiv. Am citit eu ca Facebook iti permite, dar numai daca iti bati capul, sa filtrezi ceea ce publici. Sigur, daca te angajezi la Facebook, ei vor sti tot, dar in general poti sa administrezi ce informatii sunt publice si ce nu. Inclusiv la fotografii. Ma puteti verifica…

Mai mult, retelele sociale sunt instrument de recrutare! Nu stiati asta? De exemplu, www.blogging4jobs.com explica de ce si cum sa folosesti Social Media in recrutare. Facebook are niste aplicatii pentru a facilita recrutarea si cautarea joburilor. LinkedIn s-a nascut pentru asta. Site-urile de joburi sunt combinate cu reclame, bloguri si chiar SMS-uri. Ati primit vreodata SMS-uri cu joburi?

Agentiile de recrutare si-au pierdut din relevanta in felul in care aveau pe vremuri datele de contact ale multor potentiali candidati. Acum toata lumea are datele de contact a 2 camioane de candidati. Interesant este sa ii afli pe cei care sunt “”on the move” si care se potrivesc cu valorile companiei tale, valorile echipei in care se va integra si restul de lucruri care nu se masoara printr-un examen de cunostinte. Pozele tale in chiloti, cu 2 sticle de tequilla, vodca si 14 de bere pot sa te recomande sau sa iti puna o piedica. Depinde de job.
Totusi, strategiile de recrutare online, mai ales pentru joburi cu calificare, prind tot mai mult contur. Am scris ieri despre targurile de joburi, azi scriu despre recrutarea online. Daca e sa faci o strategie si vrei sa citesti despre asta, Google da in 0.2 secunde peste 4 milioane de rezultate la cautarea dupa social media recruitment strategy. Exista si o conferinta, in ianuarie 2014 (http://socialrecruitingstrategies.com/), firmele de recrutare au facut din social recruting o piata rosie, din oceanul albastru de acum 5 ani. Deci, care sunt sansele ca postarile tale pe facebook, twitter, LinkedIn, Pinterest sa nu fie citite, asa pe diagonala cand aplici pentru urmatorul job mai deosebit? Cand ai o identitate solida online, care sa sustina ca te pricepi la jobul pentru care aplici, poate ca esti cu un minut inaintea celorlati.

Voi ce ziceti? Sunteti pregatiti de o mica verificare?

Cartea te face neprost!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *