Dupa 2009, pentru romani a devenit mai relevant sa faca economii. Forbes publica in ianuarie 2012 un articol care mentiona ca “Numărul românilor dispuşi să pună bani deoparte înainte de a se împrumuta s-a dublat în ultimul an”. “Pe de altă parte, 75% dintre intervievaţi sunt stresaţi de ideea de credit şi cam tot în aceeaşi proporţie „resping dorinţe imediate care implică costuri mari”, adică ceea ce mai demult rezolvau prin credite rapide.”
In cariera am observat un trend similar. Nu e la aceeasi magnitudine, dar “job-hopperi” sunt mai putini. Deschideri agresive de companii, de asemenea. Imi aduc aminte de Banca Millenium, una din ultimele banci care si-a creat o retea de sucursale. Cum au facut? Bineinteles ca au recrutat de la concurenta si au avut mai putin timp sa isi creeze intern un sistem de cariere care sa propulseze oameni in pozitii cheie. Este o presupunere, bineinteles, dar imi aduc aminte ca in 2007-2008 erau foarte activi in recrutare, probabil ofereau si pachete salariale interesante pentru cei care doreau un pic mai mult.
Intre timp, bancile au devenit un jucator normal pe piata muncii, iar fluctuatia de personal s-a domolit. Au fost probabil si ceva disponibilizari punctuale, targeturile au fost mai greu de atins, iar salariile mari mai greu de facut. Am aflat de cineva care a renuntat la un job in banca pentru a preda la liceu. In fine, e momentul pentru o concluzie: trendul este ca un job sa fie pastrat pentru ceva mai mult timp, iar o miscare de cariera este considerata si din alte perspective decat salariul lunar.
In 2006, am avut o discutie cu seful meu de pe atunci, un neamt nascut in Romania si care a facut cariera in Germania, despre modul de raportare al romanilor la salariu: “Cu romanii nu poti discuta despre venitul annual!”, imi spunea el atunci. In momentul in care trendul pietei era sa alergi dupa cel mai bun salariu, nu puteai gandi la mai mult de unul sau doi ani. Si atunci pachetul annual nu mai era relevant.
In plus, oportunitatile de dezvoltare personala erau si mai putin luate in considerare. Nu exista o intelepciune a comunitatii care sa arate ca e mai bine sa poti acumula si altceva decat o minima constructie financiara. Criza, care nu s-a sfarsit, ci a devenit un mod de viata, a schimbat putin perspectiva.
Siguranta jobului, o perspectiva de dezvoltare multianuala, un set de practici in favoarea personalului au inceput sa fie parte din criteriile in alegerea unui job.

Ce idei as urmari eu cand imi aleg urmatorul job?

Toate cele de mai sus sunt relevante ca si oportunitati de dezvoltare. Unele favorizeaza accesul la invatare (care pentru mine este esential pentru o cariera de 35-40 de ani), altele favorizeaza dezvoltarea in plan financiar (o plata mai buna, un pachet de beneficii mai interesant), iar altele pur si simplu favorizeaza dezvoltarea in plan strict personal (familie, hobby). Nu am pretentia ca am alcatuit o lista exhaustiva. E doar ce as face acum pentru o analiza, in cazul in care mi-as dori o schimbare. Cei care ma cunosc stiu ca am schimbat cateva joburi deja, am fost pus in fata unor alegeri de tipul “mai multi bani vs. mai mult apropiere de familie”. Ideile sunt relevante pentru mine, dar nu cred ca sunt asa de unic incat sa nu puteti sa le folositi.

Sa nu uit, as vrea sa mai dezvolt 7 propozitii pe subiectul invatare: daca reusiti sa va imaginati un plan de cariera, ori daca aveti un vis (ideea numarul #1), atunci nu uitati sa legati miscarile pe care le faceti de acel vis. E foarte usor sa fiti momiti de catre o noua firma care apare pe piata si plateste 45% in plus fata de cat castigati pe moment. Si va lasa fix in acelasi punct in calatoria voastra si dupa urmatorii 4 ani. Ori va propune o schimbare dramatica in cariera (de exemplu, ati inceput sa faceti un job de manager de 6-9 luni, va place si primiti o oferta pentru o pozitie de expert). Deci, evaluati daca urmatoarea miscare in cariera va aduce experienta relevanta pentru cariera pe care v-ati propus-o.

Investitiile in educatie si accessul la tehnologie sunt egal importante in alegerile voastre. Cursurile sunt scumpe si e foarte util sa aveti un partener in investitiile respective. Un angajator care investeste in educatia voastră – formală si informală- vă poate aduce un plus financiar important in momentul in care vă aflati la un punct de cotitura, sa zicem ceva in jurul a 45 de ani, cu aproape 20 de ani de experienta. In acel moment, “scoala” prin care ati trecut va poate aduce cele cateva puncte in plus pe care le visati pentru a obtine un job mai bun. De asemenea, programele de training va pot deschide ochii asupra unor oportunitati pe care nu le-ati intui altfel.

Ganditi-va. Analizati. Decideti!
Cartea te face neprost!

Tags

No responses yet

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.