In Ziarul financiar apare un articol al lui Bogdan Georgescu care trateaza problema investitiei in educatie: In asteptarea lui Superman.

Rezumat in cateva cuvinte, Bogdan Georgescu propune un model al implicarii elitelor in educatie, cu scopul formarii unui viitor mai bun. Gasesc asta o idee grozava si o alatur unui comentariu pe care l-am primit pe blog: cine ar trebui sa faca o strategie si ce sa facem cu industria de IT.

Indraznesc un raspuns, pe modelul All ingenious is simple : comunitatile locale ar trebui sa se implice in definirea unei strategii locale. Oamenii buni ar trebui sa nu mai stea ascunsi in companii (multinationale sau nu), iar cei care traiesc aiurea or colea pot folosi internetul pentru a se implica cu idei in comunitatile din care provin. Comunitatile de profesionisti implicati pot face mai mult. Initiative nu neaparat scumpe, cum ar fi Drag de Iasi, a Fundatiei Comunitare Iasi pot porni mecanismele ce ar putea dezvolta lucrurile.

Risc cateva pareri despre cum ar trebui sa arate industria IT si ce ar trebui sa urmareasca in educatie aceasta industrie.
1. Companiile locale ar trebui sustinute de guvern pentru a adopta tehnologie
2. Business-ul de tip nearshore, offshore si externalizare ar trebui sa nu fie dominante pe piata
3. Industria locala de IT ar trebui sa foloseasca fonduri structurale pentru a creste structura competentelor
4. Sunt necesare mai multe produse Made in Romania
5. Sunt necesare competente de administrare de produse sau linii de produse in zona IT. Sunt cateva exemple fericite: Softwin cu Bitdefender, Arobs cu Smailo, Evolio cu tabletele lor. Sper sa continue.
6. Patronatul din industrie sa continue coagularea unor puncte comune de vedere
7. Implicarea mai agresiva in educatie prin facilitarea cursurilor tinute de profesionisti pe tehnologii cautate
8. Sustinerea cercetarii prin parteneriate (care sa includa si accesul la fonduri europene)

Tags
No Tag

2 Responses

  1. Ionut says:

    Cine investeste in educatie, intr-adevar, dar in ce fel de educatie? In acel sistem educational in masa inventat in anii 40 si mostenit pana in prezent cu foarte putine modificari?
    Pentru mine este mai mult decat evident faptul ca un sistem, oricare ar fi acela, este adaptat unor cerinte punctuale, de moment. In clipa in care cerintele se schimba ca urmare a unui proces evolutiv sistemul ar trebui sa se comporte in consecinta altfel va da gres cu siguranta.
    Se vorbea intr-un post precedent despre trecerea de la mass production la mass customization. Cerintele s-au modificat. Sistemul de invatamant nu!
    Elevii sunt tratati ca o masa amorfa, teoretic avand aceeasi capacitate si aceleasi dorinte. Timp pretios este pierdut in incercarea de a inocula anumite abilitati unor persoane complet nepotrivite. Conceptia generala despre scoala este ca “sux”.
    Solutii? Se vorbeste iar despre introducerea in sistem a unor oameni mai competenti, oameni care poseda o cantitate mai mare de informatii, o pot structura mai bine si o pot indopa pe gatul elevului mai eficient. In principiu incercam sa supraturam un sistem gresit conceput din start. Traim in secolul informatiei, orice ne dorim sa aflam este la cateva secunde departare, elevii au deja acces la aceasta informatie si pot face o alegere. Din pacate sistemul nu permite alegeri, te incadrezi in turma sau esti declarat incompetent.
    Subiectul este in dezbatere de ceva timp la nivel mondial, se incearca, timid, dezvoltarea unui sistem alternativ de invatamant care sa puna in valoare abilitatile fiecarui individ in loc de a confrunta o masa amorfa cu un standard. Este nevoie de o schimbare fundamentala de conceptie, de demolarea unor tabu-uri, de o modificare radicala a criteriilor de evaluare. Si atunci fiecare isi va gasi locul.

  2. CiCo says:

    In special punctele 5,7 si 8 parca le-am fidiscutat impreuna 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.