[Casa Humor vs. Hotel Sofia din Sucevita]

Am vizitat, de curand, doua hoteluri peste media celor obisnuite, din zona Bucovinei. In ambele am ajuns in interes de serviciu si cu grupuri mai mari decat o familie. Una dintre locatii se afla in Gura Humorului (Casa Humor), iar cealalta in zona Sucevitei (Hotel Sofia). Cum spuneam, locatii bune, aranjate cu gust, bazate pe investitii destul de serioase, dar care m-au convins in mod diferit de avantajele lor.
Bineinteles, toata povestea va avea si o morala. dar pentru asta trebuie sa aveti rabdare si sa suportati o intreaga descriere de vreo 15 fraze.

Voi incepe cu avantajele si dezavantajele celor doua hoteluri, asa cum le-am simtit dupa doua nopti de cazare acolo.

Casa Humor are o locatie foarte usor accesibila, la vreo 200 de metri de drumul european ce leaga Suceava de Cluj, tocmai inainte de intersectia care duce la Voronet. Deci foarte convenabil daca nu vreti sa folositi GPS si sa ajungeti usor cu masina acolo. Toata lumea lauda mancarea de acolo, sunt si eu de aceeasi parere si cred ca nu gresiti cu nimic daca va propuneti sa nu va bateti capul cu alte locatii pentru masa. Eu nu am avut feluri de mancare spectaculoase, dar sunt gatite cu un pic de ceva care le da un gust deosebit. Nu stiu ce e, dar mi-a adus aminte de copilarie, de priceperea bunicii in a gati natural. In plus, micul dejun il consider drept unul dintre cele mai bune pe care le-am servit in Romania, fara kaiserul si carnaciorii de la Aldis atat de prezente in majoritatea hotelurilor, mai ales din zonele cu turism traditional.
Exista trei zone de foisor, executate in spiritul locului, cu lemn masiv si fara fasoane moderne, care permit relaxarea in aer liber, precum si locuri de joaca pentru copii. La anul ar trebui sa fie si un teren de tenis.
Se pare ca focusul este pe clientii cu familii, care vin fara grupuri mari si carora li se ofera diverse activitati. Exista o piscina cu acces inclus in pretul camerei,sauna si jacuzzi plus o masa de tenis, care pot oferi destula ocupatie pentru cateva zile.  Se pare ca e singurul hotel sau dintre putinele din zona care au piscina. Arhitectura e corect desenata, mai ales corpul construit de curand, unde exista o mobila luminoasa, cu somiere foarte practice, deosebite de paturile traditionale, cu tablie, de culoare inchisa, pe care o gasim de obicei in zona. Poate fi o chestie de gust, dar si finisajele sunt bine realizate, iar materialele folosite destul de bune.

Restaurantul este mic si nu va puteti gandi la paranghelii mari, nunti, botezuri, ci mai degraba la o petrecere cu prietenii. E intim si cred ca e un avantaj pentru turisti ca nu s-au concentrat asupra nuntilor si sunt recunoscuti pentru mancarea de acolo. De asemenea, sala de conferinte e destul de mica (am intelec ca ar mai fi una, ceva mai mare, dar nu am vazut-o) si are doi stalpi care ingradesc folosirea ei la maxim. Totusi, e bine dotata si destul de izolata la ultimul etaj, daca aveti ceva de lucrat. Un alt minus este mirosul de clor care vine de la piscina, in corpul nou. Depinde de asemenea de gust.. Privelistea devine interesanta doar din foisorul aflat in capatul de sus al proprietatii, unde puteti experimenta o seara campeneasca cu confortul unui gratar zidit si a unor mese confortabile facute din busteni.

La Hotel Sofia, e o senzatie diferita. E plasat in padure, pe un drum de tara de circa 700 metri, care e conectat cu soseaua ce trece prin Sucevita. Inca de la inceput,arhitectura si locatia fac o trimitere la o locatie exclusivista, cel putin in intentie. Arhitectul a intregrat foarte placut cele doua poduri peste paraul ce traverseaza proprietatea, iar unul dintre ele este transformat intr-o terasa deosebita. Camerele sunt mari, cu balcoane generoase, iar unele camere au chiar doua niveluri, unul pentru dormit, iar celelalt ca un fel de living. Wireless peste tot, piscina si sauna pentru clientii hotelului, la fel ca si o zona din hotel care are o masa de biliard si una de ping pong. Destul de placut, una peste alta. Multe locuri de felul acesta nu au o oferta similara. Nci o priveliste panoramica, doar ca te simti intr-o poiana si senzatia este placuta atunci cand stai afara, mai ales pe terasa. O sala de conferinte destul de mare, dar prost intretinuta pe din afara. Cam acestea despre impresiile pozitive.
Despre minusuri, nu sunt multe de spus. Un restaurant mare, care iti da o senzatie de singuratate atunci cand mananci seara acolo. La pranz nu se simte o apasare prea mare. Chelnerii sunt ok, chiar daca incearca sa iti vinda direct sticla de vin de 150 RON. Nu am simtit nicio pasiune, nimic care ii face mandri. In plus, in fiecare dimineata, personalul se aduna undeva pe o canapea la intrare la o barfa si o tigara. Nu sunt in uniforme, dar nici nu par a fi turisti. Micul dejun ar fi decent daca ar fi la un hotel cu o stea mai putin, iar cafeaua ar fi naturala, nu de la o masina cu cafea instant. In fine, probabil e o chestie de gust. Mancarea buna, fara nici o nota speciala. Am mancat un desert bun, peste media calitatii celorlate.
Una peste alta, nici o emotie si senzatia ca locul este planuit pentru nunti si evenimente si mai putin pentru interactiunea individuala cu turistul.

Intr-unul dintre locuri m-am simtit chiar bine si cu gand sa revin cu familia – Casa Humor, iar in celalalt doar ca nu am fost nemultumit.  Nici o chestie care sa ma dea pe spate, desi Hotel Sofia ar trebui sa fie mai bun. Cu siguranta este mai scump. M-am gandit ce a determinat diferenta de genul fierbinte versus caldut. Si am concluzionat pentru mine ca cel mai important factor a fost pasiunea. La Casa Humor, unul dintre proprietari conduce hotelul si asta se simte in fiecare serviciu. Chiar daca nu se vede fizic, energia antreprenorului se simte, iar micile negocieri pe care le-am facut au mers rapid si foarte ok din perspectiva mea. Calitatea serviciilor e clar crescuta in felul acesta.
Al doilea aspect, si cel mai important, este zona de expertiza din fiecare caz. In cazul hotelului Sofia, mana arhitectului se simte peste tot. Desen excelent. Detaliile nu sunt realizate la nivelul propunerii din desenul arhitectului, dar asta e o lipsa, cel mai probabil, a celui care a supravegheat santierul ori a celui care nu a gasit materialele. Sunt zone care nu arata prea bine dupa doar 5-6 ani de la deschidere, sala de conferinte arata jalnic pe afara, iar in camere inca mai gasesti un bec de pe care nu s-a sters varul.

Casa Humor are un aspect placut, unitar, dar nimic deosebit. Arata putin ca o pensiune tiroleza, cu multe flori si aspect marcat de lemnul innegrit. Sunt doua corpuri de cladire, construite la o distanta de cativa ani unul dupa altul, corect asezate, dar fara a putea sustine doar prin aspect afacerea. Unde apare avantajul competitiv al unei experiente plasate corect este zona serviciilor. Se pare ca cei care conduc afacerea au lucrat mai multi ani in hotelarie, in companii mari din strainatate, unde au invatat care sunt serviciile esentiale pentru un sejur placut. Restaurantul este renumit in Humor pentru calitatea preparatelor, iar ceea ce am simtit eu a fost un gust autentic, puternic, dar care nu e ajutata de potentiatori de gust. Un alt lucru care arata dorinta de a invata a fost felul in care am fost serviti (intreg grupul de 30 de persoane). Cu ceva saptamani inainte, un grup similar a propus semnalizarea meniurilor prin culori.  In mai putin de 20 de minute, toti cei de la masa au primit felul potrivit, fara nici o discutie de genul “Dar dumneavoastra ce ati comandat?”.

In interiorul celui de al doilea corp este plasata zona de SPA. E mult spus SPA, dar are piscina, sauna si jacuzzi, plus ca se poate programa un masaj in timpul zilei. Si aici se vede o mica strategie in spate, aceea de a oferi oportunitati de petrecere a timpului in acelasi loc cu cel de cazare.

Serviciile de la Hotel Sofia le-am simtit fade, fara o grija fata de client. Relativ corecte, dar cateodata focusate doar pe a bifa actiunea respectiva. Intr-una din zile, rezervorul de la dozatorul de apa (!!! apa de la munte nu e ok?!) s-a golit si a necesitat inlocuire. Chelnerula a tot pocnit vreo 3 minute la schimbare, cu toate ca in grup aveam un discurs care trebuia ascultat cu atentie. Ce sa faci…

Ce am inteles eu din toata povestea de mai sus este ca e necesara expertiza mai ales in zona de servicii, iar cineva care insufla pasiune este esential pentru a da viata unei mici companii. Daca se aduce o metoda verificata intr-un start-up, cei 2-3 ani de cautare a a unei metode sunt scurtati. Adaugati la asta putina inovatie si poate fi o reteta castigatoare.

 

Tags
No Tag

No responses yet

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.