Ați auzit că e o problemă cu prea multă civilizație? Noroc de daci, dacomani si dacopați. Ciuperci vindecătoare, ceai de rostopască și coada șoricelului plus bitter suedez.
Să începem cu replicile.
O știți pe aia cu o zonă așa de frumoasă, de sălbatică? Se însoțește cu o femeie frumoasă, hipsteră sau nu – după caz, care a călătorit într-o vacanță exotică sau s-a întors de la țară. Se poate insoti, dupa gust, de un hipster cu barbă, îndrăgostit de natură, care bea numai esspresso prăjit şi rîşnit manual.
Dacă facem zoom pe subiect, mai aflăm că persoana care emană boarea de înțelepciune este o persoană foarte urbană, care apreciază maxim asfaltul din centrul orașului, un teatru bun si cinema multiplex. Plus apa caldă și bideul. Opțional, merge sau nu merge cu bicicleta. Asta nu mai contează.
A doua replica este:
Toată mâncarea asta este plină de E-uri, asezonată cu Să bem numai sucuri naturale! E clar că sunt o grămadă de porcării pe piață, dar cu puțină îndemânare în bucătărie, se pot dribla elegant și destul de ieftin. Să luăm cașul de vacă/oaie. Se cumpără din piață, destul de proaspăt, dacă mergi în piață la Nicolina. La Hală crește prețul, respectiv conținutul de zer. Roșiile de la Galați au probabil tot atâta azot ca și cele din Turcia. Au și gust oleacă mai mult, dar de la grădinarii din zonă o să luăm niște castraveți, ardei si roșii cu mai puține îngrășăminte. Nu că nu ar pune, dar nu știu de unde să ia. Cu un butoi de tablă, un prieten la țară și oleacă de răbdare, poți să scoți și afumături. Mă jur, taică-meu nu este un geniu gastronomic, dar se descurcă.
Or mai fi si alte replici, dar nu m-au mai surprins așa des.
După replici, urmează tânguirile, că suntem prea ocupați să mai mirosim o floare (de tei), că iarba verde o vedem numai în parc sau la grătar. Le știți pe astea, nu? Mi se potrivesc și mie. Doar că am observat că e vorba de confort și alegeri personale. Dacă vreau să simt oleacă de iarbă, flori și praful cuvenit, numa’ trebuie să ies din oraș. La 10-15 kilometri le am pe toate, dar nu e aer condiționat și mă poate bate oleacă soarele în cap. Dacă vreau miros de fân, se găsește câte o pensiune faină. Una am găsit-o unde cu gândul nu gândeam, la Vârfu Câmpului, megalopolis de interes mondial, pe valea Siretului. Numai că nu are piscină, nu sunt multe lucruri de făcut, decât plimbare în pădure sau dat cu sapa alături de localnici. Pentru varietate, puteți încerca mulsul vacilor sau călăria, pentru cei amatori de senzații tari. Urmează trezitul la 5 jumate, nu pentru eficiență personală, ci pentru dat apă la vaci, fitness la cosit și adunat fânul, cartofii sau sfecla. Și sauna, da, sauna, se face la prășit în lanul de porumb.
Deci, zonele sălbatice, necivilizate, sunt extraordinare pentru vacanțe. Dar pentru viața de zi cu zi, eu mă împac cu brânză Brie în loc de caș, dacă mi-e lene să-mi mișc fizicul la piață, iar dacă vreau o floare să miros, las facebook și internet și mă duc până la țară. Chiar și în concediu.
Curaj, se poate!
Leave a Reply