Gabi Manole

In ianuarie 2018 am trecut si prin aeroportul Mexico City. Pe numele lui, mai exact, “Benito Juarez”. Asa il striga acasa, la fel cum strigam noi aeroportul Otopeni “Traian Vuia”, iar pe cel de la Bacau “George Enescu”.

Aeroportul este foarte mare. Are doua terminale, intre care se face legatura fie cu autobuzul (nu stiu exact cum merge), fie cu un tren suspendat foarte fain, care merge circa 5-6 minute intre cele doua terminale, cu cateva curbe care iti condimenteaza mica calatorie. Sunt cabine in care incap circa 20 de persoane, iar cabinele nu comunica intre ele, deci nu e senzatia de metrou. Se pare ca de la terminalul 2 sunt majoritatea curselor interne, iar de la terminalul 1 sunt conexiunile internationale. Intre cele doua terminale poti vedea o idee din trafic jam-ul capitalei mexicane. De asemenea, va veti putea face o idee despre cladiri si cum sunt intretinute. Adica nu foarte bine.

Ca orice aeroport mare, are o multime de magazine. In magazinele cu specific mexican puteti gasi o multime de tricouri cu capete de morti, papusi simpatice cu port popular mexican (Iustinei i-a placut exemplarul ei), sombrero-uri si alte mici suveniruri. Din pacate, bumbacul pe care l-am gasit eu la tricouri e destul de aspru, iar esarfele asemenea. Culorile si imprimeurile sunt foarte misto. Daca vreti sa luati dulciuri specifice, luati in considerare ca au tone de zahar, iar aromele nu sunt ceva deosebit. Multe amestecuri cu zahar si ceva culori. Nu am avut tupeu sa incerc prea multe. De asemenea, veti gasi diverse fructe confiate. Vinzatoarele nu prea vorbesc engleza inainte de check-in, dar sunt dragute. Un amestec de romana, italiana, franceza si telenovele merge sa te ajute la intelesul cu ele.Daca veti haladui prin magazinele duty free, tineti minte ca asistentii nu va slabesc o clipa. Banuiesc ca iau bonusuri, deci faceti o tura si pareti plicisiti mai intai, sa nu trebuiasca sa calculati, sa va ganditi si sa faceti conversatie cu asistentii. Am gasit o oferta buna, de exemplu, pentru un parfum, care costa cu 5 EUR mai mult in Europa (cca 7% in plus).

Am petrecut noaptea in hotelul din aeroport, parte a lantului NH Hotels. E foarte convenabil la o conexiune din asta mai peste ocean, i s-au numarat fix cinci stele, dar daca sunteti obisnuiti cu hotelurile europene poate sunt 4 stele civilizate. Nu imi dau seama daca am nimerit prost, dar era destul de frig afara (ianuarie, deh), iar in holul imens cred ca erau maxim 15 grade. A fost cea mai rece primire a unui hotel. Banuiesc ca totul isi revine spre vara, cand o fi cald.  Cu toate cele 5 stele, am avut o impresie de bed&breakfast in holul mare, cu finisaje medii. Am calatorit impreuna cu un coleg si am luat cina si micul dejun. Cina nu foarte scumpa, dar destul de prost gatita. Am luat un New York Steak, care era foarte subtire, cu zgarciuri si cam facut. Dimineata, la micul dejun, un meniu foarte divers si fain. Daca sunteti fani mic dejun englezesc, veti gasi fasole la micul dejun. De asemenea, veti gasi quesadillas si alte feluri specific mexicane. Omleta proaspat facuta, salam bunicel, dar simti ca nu exista traditie in a face salam si pastrame, foietaje cam gresite, o multime de feluri de check foarte gustoase, suc etc. Un pont, pentru amatorii de cafea, cereti intotdeauna espresso in loc de ceaiul lung care se cheama americano. In general veti primi fara probleme 2-3 randuri. Cel mai rece calCamera a fost foarte generoasa, cu de toate echipata si mult mai mult spatiu decat aveam nevoie, dar foarte scumpa : 120 EUR / noapte. Nu am incercat alternative, drumul spre si dinspre Mexico City am auzit ca este aglomerat, iar conexiunea noastra era putin inainte de 9 dimineata. Toata noaptea, in schimb, am vazut luminile masinilor de politie, care in Mexic par fi totdeauna niste pick-up-uri imense (Ford / GM etc). Totusi, cea mai mare problema a fost lipsa de presiune a apei la dus. A fost la fel si in Guadalajara, cred ca e un obicei. De asemenea, si budele arata diferit decat in Europa, o sa va ia ceva pana va prindeti cum porniti apa. Ce nu am vazut, a fost o perie de buda, in nici un loc “vizitat”.

Dimineata, am vazut un fel de sedinta tinuta afara cu ceva lucratori imbracati in uniforma. Ca in armata, aliniati pe cateva randuri, un tip vorbea catorva zeci bune de oameni. Cum nu aud prea bine si nici nu inteleg spaniola de la 500 de metri distanta, nu va pot spune cat de mult leadership avea omul, dar parea foarte serios. Mexicanii aduc destul de mult cu teleormanenii sau ucrainienii la imbracaminte, dar nu sunt foarte simpatici cu strainii.

Daca va vine a manca in aeroport, veti gasi o tona de restaurante care s-au extins din State catre Mexic. Preturile sunt maricele, dar nu se compara cu Otopeni. Par parfum. Se poate manca mexicaneste, americaneste, chiar ceva pizza si paste cu alura italiana. Nu stiu daca au si gust. Berea mexicana vine intotdeauna la butelcute de 33ml. Mie mi-a placut Modelo Especial, din care m-am servit repetat. Va recomand sa incercati, ca si in Guadalajara, salata cu creveti. Se pare ca le place si mananca des si proaspat. Starbucks e miezul pentru o cafea buna, desi probabil ca stiti cu totii ca au o cafea cam arsa. Nu numai in Europa, e la fel si partea cealalta de balta.

Una peste alta, o experienta interesanta, un aeroport interesant, destul de accesibil ca preturi. Oameni calzi, experiente interesante, un hotel extrem de rece.