Gabi Manole

Eu sunt un experimentator. Îmi plac serviciile noi, să le încerc mai ales când nu sunt cu bani. Mocăciunile sunt bune. Câteodată cumpăr, de cele mai multe ori nu. Am primit la pachet, în abonamentul anterior la Orange, un serviciu Deezer. Nu l-am băgat în seamă decât după 6 luni, că nu îl cerusem, ci l-am primit la ofertă. Am început să îl folosesc şi, după ce am schimbat abonamentul, am căutat ceva similar, sfârşind, din comoditate, cu Google Music. I know, corporaţiile mari fac buba la societate, dar nu m-am putut abţine.

În fine, de vreo 4-5 ani, urmăresc constant mocăciunile de pe Amazon. Ei se zbat să vândă Prime, mie îmi place că primesc livrare moca şi repede, atunci când călătoresc în Germania sau le fac cadouri prietenilor din străinătate de ziua lor. (În paranteză fie spus, e un mod excepţional să fii aproape de prieteni, cu un cadou ales online, împachetat frumos, fără etichetă şi livrat, eventual, in ajunul Crăciunlui. Clar. nu numai Amazonul poate asta, ci orice retailer online.) Zis şi făcut, înhaţ orice invitaţie de 30 de zile gratuit, că oricum nu pot comanda în România, că aici există doar un sediu de development şi actualizat cataloage, marfa nu se livrează încă la babuini şi est-europeni – pentru asta avem replici locale, ce se cheamă eMag si elefant. Amazonul, răbdător, generos şi orientat spre cotă de piaţă, client, dar nu spre profit mare, mă aşteaptă să devin client plătitor. Bineînţeles, mă prinde într-un moment emoţional, in Germania, când aveam 3 beri la babord şi o grabă suspectă de a comanda jucării pentru copii, în scopul de mă scăpa de vina de a nu fi un tată prea prezent pe acasă. Am dat click pe Prime, să vină mai repede, bazat pe automatismul că oricum e mocca 30 de zile. Fals, abuzasem de ofertă deja, deci mi-au luat banii. Un fleac, m-au ciuruit de 49 de euro.

Acuma, cu banii daţi, nu prea mai am ce să fac decât să profit la maxim de ofertă. Zice acolo că pot să ma uit la filme, că e conţinut video la greu. Adevărat, dar fiindcă am cumparat pentru Germania, e conţinut în limba cailor, iar la unele filme e cu audio în engleză. Îmi aduc aminte de Irina Margareta Nistor – la naiba, dar ea traduce numai din engleză ăn română, aşa că mă împrietenesc cu serviciile de VPN, că n-oi ramâne fără niciun beneficiu. Mai departe, să vedem ce mai putem stoarce… Oleacă de muzică. Aici chiar tre să fii frate de cruce cu serviciile VPN şi să le pui si pe telefonul deştept, că altfel Amazonul rămâne ferecat din motive de drepturi de autor pe tărâmurile cu babuini şi popoare nepregătite economic. Trăiască Zonga, că se trage de la Cluj şi ne iubeşte. La drept vorbind, cred că mă înţelege şi Google, şi Deezer că nu am buletin de Frankfurt. Deci, cu oleacă de efort, se poate să asculţi muzică de la Amazon pe cuprinsul globului pământesc, inclusiv la Chişinău şi Vaslui.

Asta nu e tot, citesc cu ochii mari ca Amazon îmi dă voie să încarc oricâte poze vrea muşchiuleţul meu nedus la sală. Nu merg des la sală, dar imping des în tastatură şi m-am împrietenit cu un Nikon, de mi-am emoţionat hard-diskul. Vis, pot renunţa la Google, cu ai lui 5$/20 GB şi mă mut la prietenii din Seattle. Bag aplicaţia Amazon Cloud, fix după ce Microsoft mi-a dat Windows 10 moca. Revin, din nou moca. Cred că incă nu s-au obişnuit unul cu altul, deci am răbdare şi fac upload pe interfaţa de web. Langsam, adică pe limba lui Creangă, încetuţu’. WTF, nu merge minunea aia de aplicaŢIE? După vreo 7 zile, mă apuc gospădăreşte să investighez. Cetesc acolo şi văd că eu mă conectez, oricum o dau, la .com. nu la .de.

De la o vreme, m-am prins eu că totul se rezolvă pe bază de tichet la call-center, drept pentru care mâ îndrept spre serviciul clienţi. Dar Amazon e deştept şi nu te lasă să suni direct. Îţi pune întrebări, poate te prinzi singur şi nu mai deranjezi inutil. Cetesc, dar nu mă las, că problema nu e simplă şi eu nu sunt cel mai inteligent. Altfel, m-ar fi angajat la centrul lor de development de la Iaşi, să o rezolv. Dacă sun în Germania, nu e problemă că am minute nelimitate. Dar mai ales, te sună ei de îndată ce le dai numărul de telefon. Dar vorbesc limba cailor, iar diriga mea din liceu m-a învăţat franceză. Îmi aduc aminte că poţi intra pe chat cu ei, iar eu sunt antrenat de pe vremea lui yahoo messenger. Îmi pregătesc discursul şi îl traduc cu Google Translate. Data trecută îmi dăduseră cu praf de mers de la prima frază, tura asta am reuşit să rezist 4 fraze. Google pare a nu fi prea inteligibil, iar tipul s-a prins ca nu bunghesc germana. M-a trimis la serviciul lor de vorbit în engleză, care mă va fi sunat din Irlanda. In Irlanda era încă ora 7 şi băieţii nu mâncaseră fasolea cu cârnaţi la micul dejun, deci a mai durat încă 30-40 de minute. Între timp, cum sunt orientat spre rezultate şi eram oleacă întărâtat, i-am luat la rând pe cei din US. Băi nene, mie nu îmi merge serviciul, orice aş face mă duce la amazon cloud din State. O iau încet cu chatul, că în engleză nu mă dor aşa tare mâinile ca în germană. Se gîndesc, se sucesc, zic ei că mai bine mă sună. Mă sună rapid, dar nu prea mergea legătura. Emoţionat de dimineaţă, nici nu prea pricep accentul, că nu erau prea WASP. Se închide, eu încep să mă enervez şi să caut cum reziliez şi îi bag la origine. Bănuiam că tre să o fac în limba germană, iar eu nu stiu decît Schaise , iar asta nu transmitea importanţa momentului. La moment, termină băieţii din Irlanda de mâncat şi mă sună. Muuult mai bine, omul cu accent corespunzător, mă scapă de prejudecăţile rasiale, se prinde că ceva nu e kusher cu setările de cont şi îmi promite solemn că face un tichet să îmi schimbe corespunzător bifa şi să mă facă fericit. Zic merci, eram cu două zile mai aproape de rezolvarea problemei, că atâta estimase omul că durează. Aflu cu această ocazie că Amazon.de şi Amazon.com sunt rude, dar nu se vizitează. Că, în principiu, fiecare cu pizda mă-sii. Dar, cu ta’su Jeff Bezos. Totuşi. ta’su, care îi chinuie pe angajaţi să mulţumească clientul, face o magie de mă sună sau sun eu la call center. Nu îmi mai aduc aminte prea bine, era aproape de 9 şi voiam să ajung la birou. Cred, totuşi, că rămăsesem pe chat cu alt băiat care se mutase de curând în America, dar am zis că eu îi sun să văd dacă nu mă înţeleg mai uşor. Zic merci că e moka să sun în SUA şi dau peste un ninja mic de la suport, care râde în sinea lui de colegul ce terminase de mâncat fasolea şi îmi zice că fericirea e aproape. Pot să îmi schimb singur home market pe Germania şi gata. Acuma chiar sunt fericit, merge, îi zic You’re the man! şi dau drumul la upload. După care mă uit la ceas, văd că am petrecut o oră si 45 de minute cu Amazon. Îi mai bag odată în pizda mă-sii şi mă declar liniştit. Măcar atât, că altfel îmi plezneşte vreo venă, iar la Amazon Prime ai doar video on’demand, nu şi ambulanţă şi medicaţie moca. De astea primesc la servici, dacă ma ia benga, dar nu e cazu’ deocamdată.

La 9 si jumate intru victorios în birou. Mi-am luat înapoi Amazon Prime. Nu sunt mai fericit, dar măcar am sentimentul că nu am dat banii degeaba. Şi că mai gîndesc dacă mai dau şi alţii.

PS: In rezumat, după aproape 2 ore, dau de unul care s-a prins de ce nu îmi mergea jucăria. Era blocată pe State. Numai că Amazoanele nu sunt prietene intre ele, să fie un singur serviciu pentru clienți, iar fazele astea ii lasă aproape reci pe aia de la customer service. Deci, dacă ceva nu merge la Amazon din prima, e nasol. Răbdare și tutun. Și ureche muzicală, să înțelegi accentul special.