Anul trecut mi-am facut card la Raiffeisen, din ala cu care poti cumpara in rate multe fara dobanda. Teapa comerciantului, care ascunde dobanda respectiva in costul final de la raft. Si mai naspa e de aia care iau fara rate, ca platesc oricum costul respectiv.
In fine, plimb niste bani prin cardul respectiv (stiti faza ca puteti folosi niste bani fara costuri daca ii inapoiati in maxim 30 -45 de zile), deci a fost convenabil. De fapt, toate platile cu cardul le-am rutat pe acolo, plus niste rate la un televizor din asta destept. Impresionant probabil pentru cei care urmaresc statisticile clientilor, drept pentru care primesc un sir de telefoane prin care imi propun cardul Gold. Hopa hent, ce se intampla? Cu ce e mai deosebit cardul Gold? Cu nimic, in afara ca imi extindeau fantastic linia de credit fata de cea existenta. Si imi dadeau o asigurare de calatorie in Europa, gratuit.
Bun, imi zic. Daca nu costa nimic in plus, scrie Gold, imi da si asigurarea de care nu prea am nevoie, n-o fi foc. Totul la telefon, am glasuit de vreo trei ori parola in relatie cu banca si CNP-ul, plus ceva intrebari de securitate. Foc n-a fost, dar am fost mai relaxat la cumparaturi si am facut ceva cheltuieli care nu erau musai, doar erau rate fara dobanda.
Cand a trebuit sa mai reduc din suma aia pe care o contractasem, cu precizarea clara ca se poate micsora oricand suma, nu mai fost de ajuns un telefon. Mergeti dumneavoastra la agentie, completati formularul 431, sa vedem, daca se aproba. Sa vedem daca vrea muschii nostri sa lasam un client sa plece.
Pana la urma tot plec eu, iar cu baietii de la Raiffeisen o sa am grija sa nu ma incurc la credite din alea pe o mie de ani, pentru casa. Ca nu se stie daca nu imi vand si sufletul catre ei, fara sa imi dau seama, iar urmasii urmasilor mei vor completa formulare de inchidere pana se vad trece totul in format video.
Totusi, am invatat o tehnica buna. Clientului trebuie sa ii fie usor, foarte usor, sa intre in credite scumpe si extrem de greu sa iasa.
Leave a Reply