Am ales sa fiu manager. Cum ar veni, sef. Se pare ca am fost fascinat de povestea asta inca de mic. Pe la vreo 7-8 ani am terminat cu ideea. inoculata de bunica-meu, de a fi medic militar pentru a il vindeca pe el, si am trecut la subiectul : as vrea sa fiu sef ca taticu’. Taica-meu a fost “sef de coloana” pe vremuri, asta s-ar traduce azi printr-un fel de sef de parc auto, si era responsabil de vreo 30 pana la 60 de soferi.
Nu stiu de ce mi s-a parut tare chestia asta, probabil ca toti copiii au perioada asta pe la 7-10 ani, dar s-ar parea ca nu m-am vindecat nici pana acum. Iar cea mai mare frica a mea este sa fiu un manager (poti sa citesti sef) naspa. Pentru ca numai dupa aia poti sa te numesti, oleaca, lider.
Dar sunt unii mult mai inteligenti decat mine care isi bat capul cu asta. Jack Welch ii categoriseste in 5 categorii toxice.
Deci, spune el ca sunt
seful “stie-tot”, care “are, n-are treaba”, el se baga cu competenta in tine,
seful “de la distanta”, care nici nu vrea sa aiba contact cu echipa lui,
“ticalosul”, aia care pur si simplu livreaza rezultate calcand peste orice, de la cadavre la principii,
“foarte dragutul”, care nu are koae sa ia decizii dure si, ultima categorie identificata,
seful care nu se pricepe sa identifice diferentele. Acesta din urma distribuie resurse si efort peste tot cate un pic, fara sa diferentieze intre oportunitati si activitati.
Iar Jack, in intelepciunea lui, spune in una dintre carti, ca cei mai buni lideri sunt cei care pun resursele cele mai bune sa lucreze pentru cele mai tari oportunitati. Iar resursele sunt echipamente, oameni, timp, idei deopotriva.
Restul articolului, in original, il puteti citi aici, pe LinkedIn.
Leave a Reply