Infografice – episodul 1

Prolog

Dis de dimineață m-am trezit cu o față de Moise Guran și gust de analist economic, deci m-am hotărât să fac o analiză asupra influenței ajutorului de stat.

După cum știți, o parte din firmele mari de IT din România, mai ales cu activități de outsourcing, au primit ajutor de stat. Conform HG797/2012, s-au aprobat deja in 2 ani circa 134 milioane de EUR, 34 de milioane suplimentare față de planul inițial unde erau bugetate doar 100 milioane EUR. Între aceste companii, IBM a primit ajutor de 21 de milioane de EUR pentru a crea 900 de locuri de muncă, iar Endava 3,5 milioane pentru 500 de locuri de muncă. DB Global Technology (Deutsche Bank), Dell, SCC Services, Telecom Global Services Center si Microsoft se află, de asemenea, pe lista firmelor care vor creea cel puțin 200 de locuri de muncă. Conform Hotnews, Valoarea totala a acestor proiecte de investitii depaseste 310 milioane euro, 6094 de locuri de munca urmand sa fie create in cel mult 3 ani de la finalizarea investitiilor. Faceti un calcul mic si vă iese aproape 51000 EUR pe loc de muncă, cu 22000 suportate de stat. O fi scump, o fi ieftin? La o contribuție de circa 53% din salariu înapoi către bugetul de stat, cu posible clauze de a ține oamenii cca. 3 ani, la circa 6100 de locuri de muncă nou create se întorc doar din aceste contribuții mai mult de 150 de milioane in 3 ani. Totul calculat la o medie de 2200 EUR pe lună, o cifră pe care o declară oamenii la finanțe. Sigur, în această masă se află și mulți juniori care nu visează încă la banii aștia, dar sunt sigur că pot număra și ceva seniori care își permit o vacanță la #ultrallinclusive.

Să privim mai atent infograficul de mai jos. Plimbați mouse-ul peste și veți vedea și ceva cifre în plus.

Sursa datelor din grafic este Hotnews.

Uitându-ne pe grafic, putem observa lesne ca salarii mari se presupune a fi acordate în București, mai ales în centrele care încep de la zero, cum e Deutsche Bank sau eMag, ori în zona de SAP, unde mereu am putut observa salarii mari. Putem corela, de asemenea, salarii mai mici cu orașele mai mici și mai sărace, cu call-centere și munca mai puțin calificată.

Uitându-ne pe grafic, putem observa lesne ca salarii mari se presupune a fi acordate în București, mai ales în centrele care încep de la 0(zero), cum e Deutsche Bank sau eMag, ori în zona de SAP, unde mereu am putut observa salarii mari. Putem corela, de asemenea, salarii mici cu call centerele, iar localizarea lor este distribuită pe teritoriul României. Cu toate că salariile cele mai mari se înregistrează în București, aici sunt si cele mai multe locuri de muncă nou create, fapt ce va crea o presiune suplimentară pe piața muncii națională. Este binecunoscut faptul că Bucureștiul poate atrage forță de muncă din provincie, pe când drumul invers nu este totdeauna ușor de parcurs. Să nu uităm, toate joburile de care vorbim sunt în companii care vor depăși 4-500 de angajați, prin urmare vor avea nevoie de training, mâncare, birouri și curățenie, servicii de curierat, telecomunicații și un pic de divertisment, la petrecerile de sfârșit de an.

M-am întrebat și eu de ce mama lui proces verbal este necesar să dai ajutor de stat într-o industrie virtual fără șomeri. O industrie în care necesarul de angajați noi este furnizat de universități, ori, mai nou, de inițiative private care folosesc reconversia profesională pentru a oferi angajați companiilor care sunt în căutare de a crește headcount-ul. În Iași, cel puțin, există două inițiative, Scoala Informală de IT si ITst, care în prima instanță își propun să reconvertească absolvenți de alte facultăți care ar putea face față în industrie sau să umfle rapid cunoștințele absolvenților pentru a fi productivi în timp scurt.

Uitându-mă la cererea în creștere a companiilor pentru forță de muncă înalt calificată (includ aici și pe cei care configurează civilizat rețele, scriu ceva programe de o complexitatea modestă ori testează aceste programe), îndrăznesc să afirm că e un business cu relevanță, dacă pot găsi trainerii potriviți.

Un lucru pe care legea l-a cerut a fost ca firmele să facă dovada contribuției la dezvoltarea regională. Ai spune că Bucureștiul nu ar mai avea nevoie de dezvoltare, prin comparație cu celelalte zone ale țării. Dar adevărul este că în București există un angajator major în zona de IT, Oracle, care depășește 3000 de angajați, iar restul, cel mai probabil, nu ajung la cifrele acestea. Bucureștiul nu are o identitate clară, cum o are Timișoara – orașul multinaționalelor (Microsoft, Hella, Alcatel, Continental, Autoliv, Flextronics), Clujul – orașul start-up-urilor, Iașul – orașul aplicațiilor bancare. Datorită numărului mare de companii din București, există o diversitate mare a tehnologiilor folosite, de la banking, la antivirus, de la embedded la baze de date. Găsești de toate, există posibilitatea de a atrage forță de muncă din alte orașe, dar nu există nicio tehnologie reprezentată în exces. Drept pentru care, 60% din locurile de muncă se îndreaptă către București.

Și dacă nu este materie primă, de ce să stimulăm prelucrarea?

O asemenea inițiativă, deși hulită pooate avea atât efecte adverse, cât și efecte benefice. După cum multinaționalele nu sunt răul pe pământ într-o societate globalizată, nici antreprenorii si jucătorii mici din piață nu pot acoperi toate situațiile.

După umila mea părere, uitându-mă la lista de mai sus, ajutoarele de stat sunt efectul cumulat al unui lobby bine țintit și al unei emulații naționale de a susține industria de IT. Avem ceva antreprenori de succes, care au făcut exit-uri interesante (Radu Georgescu care este un antreprenor în serie, Radu Dunca a făcut un exit interesant din LiveRail care a fost preluat de Facebook, iar uberVu cu Vladimir Oane şi Dragos Ilinca sunt o companie interesantă, care se mută înspre US si UK, menţinând dezvoltarea produsului în România). Există și mai mulți care nu au făcut exit, dar folosesc forța brută a României, dezvoltatorii ieftini, cu un background cultural îndeajuns de aproape de cel din Occident. Occident care are astăzi banii de cheltuit.

Există un ecosistem care se dezvoltă şi are nevoie de ambele tipuri de companii. Atât de multinaţionale, companii mari care au nevoie de zeci, sute, mii de locuri de muncă, cât şi de startup-uri şi companii mici, care au o mai mare agilitate şi pot stimula inovaţia. În fapt, aceste mici companii au fost la un moment dat startup-uri care au redesenat regulile pieţelor.

Balanţa intre multinaţionale (companii mai mari de 150 de persoane) şi startup-uri e înclinată de universităţi. De atmosfera din universitate, care fie stimulează reproducerea de informații, fie stimulează creativitatea  și inovația. In lipsa de altceva, studentii vor urma doar companiile mari, care si ele stimuleaza inovatia si intraprenoriatul, dar intr-0 masura mai mică. O universitate care stimulează rescrierea regulilor, valorizează soluțiile out of the box, nu se bazează pe reproducerea, ci pe folosirea informației, va stimula crearea de noi întreprinderi private, care vor stimula crearea de locuri de muncă în zona de creație.

În episodul de săptămâna viitoare, vom vedea cum stă industria globală de IT și ce legătură are asta cu România. Vor mai urma considerații asupra efectelor nocive ale ajutorului de stat, dar și ce efect de transfer de tehnologie se poate întâmpla pentru a compensa migrația creierelor.